Gatitul si Sexul

sexul

Ryan si cu mine avem fetishuri diferite. Aseara mi-a spus ca are un fetish cu sexul in bucatarie, iar eu aveam un fetish despre mancare. Si este adevarat- iubesc o masa buna si mereu o sa aleg asta in locul fast foodului. Nu o sa ma transform intr-un jucator al mancarii, care isi ia masa de din masina, de la un geam. Am prea multe amintiri neplacute de la fast fooduri, de exemplu: am gasit o viespe in felia mea de rosie (multumesc McDonald’s) si o bucata de bumbac care  plutea in milkshake-ul meu (multumesc si tie Stake n’Shake). Urasc fast foodurile. Mi-as dori sa moara!

Acum patru zile, el mi-a spus ca ma apreciaza si apreciaza tot ce fac pentru el. Asta nu era un lucru nou pentru el sa mi-l spuna, sau pentru mine sa-l aud. Stiu ca ma apreciaza pentru ca imi spune asta in fiecare zi. Si el stie ca eu stiu asta pentru ca se asigura ca stiu. Cam asa functioneaza “cercul nostru”- constant ne reamintim unul altuia, fara sa incetam vreodata. Deci, cum altfel sa-mi demonstreze ca ma apreciaza, decat sa-mi promita ca imi va gati in fiecare zi? Cum as putea sa opresc eu asta? Si-a pastrat promisiunea de a-mi face un gratar in fiecare vineri, in ultimii patru ani. Fiecare Vineri, timp de patru ani, a fost asa de bine pentru ca asteptam cu nerabdare friptura lui, sa petrec timpul cu el, si sa fiu alintata de toata aprecierea si bunatatea lui. Niciodata nu am fost o mare mancatoare de carne, dar pentru ca el gatea pentru mine, am devenit o mancatoare de carne odata pe saptamana.

Pentru ca sunt la dieta, sau mai bine spus “o schimbare a stilului de viata”, am devenit mai limitata in ceea ce pot sa mananc. Am taiat din lista zaharul, sucurile acidulate, mancarurile prajite- stiti voi, obisnuitele. Ryan fiind un sot bun, s-a oferit din nou sa-mi gateasca, si din nou, am sarit peste schimbare. Era ceva de genul “ziua mamei”, cam in fiecare zi…Prima masa era formata din raci prajiti cu brocoli si asparagus fiert. Am vorbit despre asta toata noaptea- despre ce aroma a avut mancarea lui chinezeasca facuta acasa, balanta perfecta intre gustul legumelor fierte si racii perfect facuti- si nu am putu sa ma opresc din vorbit pana cand am adormit. Dar, indiferent de cate de satisfacator a fost, ce a fost mai bun decat mancarea a fost ceea ce am gandit in spatele ei, prepararea, de ce exact mi-a promis el mi-e sa-mi gateasca tot restul vietii mele. Ii iubesc pasiunea. Mi-a spus ca ii este echivalent sa-i arat entuziasm si excitare atunci cand facem sex.

Ryan m-a surprins don nou, cu o alta cina perfecta, seara trecuta. Noaptea trecuta, mi-a spus ca avea de gand sa-mi gateasca picioare de crabi regali, dar nu eram sigura daca vorbeste serios. Nu m-am gandit la nimic despre asta, pana cand l-am sunat dupa ce am mi-am terminat programul la munca si mi-a spus ca este la departamentul cu fructe de mare in bacanie…luand picioare de crab. Am fost entuziasmata tot drumul pana acasa. Cand am ajuns, el statea in bucatarie in fata “cabinetului” lui cu condimente. Statea langa blatul unde era pusa o farfurie mare plina cu picioare de crabi regali cu unt facut de casa. Langa era si o farfurie cu brocoli aburind.WOW!

M-am asezat pe un scaun langa masa si am stat un moment sa admir frumusetea tuturor acestor lucruri. Nu am mai mancat niciodata picioare de crab, dar stiu ca trebuie sa le rupi ca sa poti scoate carnea din ele. Ryan s-a oferit sa ma ajute stand grijuliu in spatele meu urmatoarele 30 de minute, separand carnea delicata din cochilie, in timp ce eu lucram la trunchiul celor trei crabi. Sosul mi s-a lipit de degete iar carnea mi se topea in gura. Am inmuiat fiecare bucata de carne in untul topit ca bucatele mici inmuiate in amestecul de lichide.

Epilog- dupa delicioasa mea cina cu crabi, a inceput sa ma manance toata pielea. La inceput am crezut ca este transpiratia de pe corpul meu de cand am facut exercitii. Apoi mici urme au inceput sa-mi apara. Ca sa fac aceasta poveste lunga mai scurta, sunt alergica la crabi. Nu era nimic sigur la inceput, pentru ca atunci cand am avut ultima problema de la crabi, a fost cu 10 ani in urma. Astazi, degetele imi sunt inca putin umflate si le simt de parca acum se “trezesc” dupa ce au dormit. Dar la naiba cu toate astea….acea cina cu crabi a lui Ryan a meritat toate aceste mancarimi pana la urma.